Cum am sărbătorit Ziua Recunoștinței

Anul acesta, de Ziua Recunoștinței am organizat o recepție acasă, alături de un grup restrâns de prieteni. Fiind una dintre sărbătorile preferate ale Liei și una mai puțin comercială și mai mult dedicată familiei, am dorit să marcăm acest moment în stil tradițional. Lia a pregătit cea mai bună plăcintă de dovleac (a fost mai mult o tartă, după o rețetă americană), iar curcanul, cartofii dulci și alte bucate au fost gătite de talentații bucătari de la restaurantul Chez Marie.

Cu mare drag i-am primit în casa noastră pe artiștii americani sosiți în România la invitația prietenului nostru, domnul Victor Gaetan. Expoziția lor va avea loc mâine, după câteva peripeții legate de procedurile vamale pentru lucrările lor de artă - 68 de pânze și 4 sculpturi.



Mulțumim Victor Gaetan, Marian Binegham, David Goslin, Judith Judy, David Suter și Ken McAdams că ați fost alături de noi de Ziua Recunoștineți și vă dorim mult succes mâine, la vernisajul expoziției de la Căminul Artei (Strada Biserica Enei nr. 16).

"Pe malul unei lacrimi", un nou volum al poetei Maria Mușat

O zi specială pentru literatura românească. Poeta Maria Mușat, pe care o apreciem și o stimăm pentru vivacitatea și talentul Domniei Sale, și-a lansat astăzi cel de-al patrulea volum de poezie. Evenimentul a avut loc Centrul Militar Național unde, din cauza unor probleme de sănătate (o viroză nesuferită care mă chinuie de vineri), nu am putut ajunge. 

Doresc însă să o felicit pe autoare și să îi transmit cele mai calde gânduri și mulțumirile adânci pentru poezia ”Inorogul” pe care, cu multă atenție și condei, a dedicat-o fiului nostru, Carol Ferdinand. Găsiți mai jos versurile frumoase și vă invit să căutați în librării cartea ”Pe malul unei lacrimi” de Maria Mușat. 

Inorogul 

Doamne, ție eu mă rog.
Trimite Micul Inorog
Să alerge-n lumea mare,
Printre oameni și cuvinte,
Printre glorii, flori, morminte,
Caii timpului să-i prindă.
                ***
Și să ducă-n astă lume
Să ajunga în milenii
Gândul nostru aprins de Țară,
Cum l-am legănat în suflet,
Cald, în nopțile de vară
Și l-am strâns la piept,
Când sânge ne curgea din el, pe glie.
Lacrimând, când glorii sfinte
Ne-nveleau în prețuire.
                 ***
Sfărâmat, praf, bucatele
E în suflet, în conștiință, pe moșie,
Dar iată, semnul a sosit!              
                 ***
Ursitoarele, în taina nopții, lângă leagăn
Au șoptit:
Tu, Prinț Mic, cu nume mare Carol-Ferdinand, anume
Născut cu predestinare…
Tu, fărâmele le-adună
Sunt boabe de mărgaritare
Din glorii nepieritoare
Zvârle peste timp cu ele.
Iară, timpul să le poarte
Pe imensa lui spinare,
De pe care se ridică
Pasăre nemuritoare, o ființă,
Ce renaște chiar din propria-i visare.
                  ***
Gândul nostru aprins de Țară,
Va lumina pe dealuri iară.
Și se va-nalța în lume,
Pentru români, o zi minune.
                 ***
Romania înfloritoare,
Phoenix de margăritare
Din glorii nepieritoare
Și sfânta poporului sudoare.
          Prințul, Carol – Ferdinand, va fi
          Preacinstit, în această sfântă zi.

Dumnezeu să-l ocrotească,
Destinul să îl păzească!” 

Pentru cei interesați de cele mai noi poeme ale distinsei Doamne Maria Mușat, vă invit să îi descoperiți blogul, locul virtual unde obișnuiesc să poposesc de dorul poeziei. 

Carol Ferdinand la parcul de distracții


Thailanda, un alt tărâm încercat

În ultimele zile urmărim cu tristețe evluția situației din Thailanda. Bangkok-ul, afectat din nou de inundații, se chinuie să iasă de sub ape. Gândurile noastre se îndreaptă către rudele celor peste 500 de persoane care au pierit, dar și către cei ale căror viață a fost luată de ape. 

Prințul moștenitor al Thailandei, Vajiralongkorn a fost colegul meu la Colegiul Millfield, Sommerset din Marea Britanie. Suntem de vârste apropiate și, în ciuda anilor care au trecut, păstrăm legătura. Nu l-am mai văzut de câțiva ani, dar frecvent primesc cu bucurie cele mai recente poze cu el și numeroasa sa familie. 

Nu cu mult timp în urmă, Vajiralongkorn mă anunța că speră ca noul lor Guvern să se poată concentra pe dezvoltarea economică într-un climat mai calm, mai liniștit, în care proiectele să prindă rapid contur, în special cele legate de modernizarea sistemului thailandez de sănătate. Natura a fost însă, din nou, mai puternică.

În aceste clipe dificile, tot ce putem este să le trimitem lui Vajiralongkorn și tatălui său, Majestatea Sa Regele Bhumibol Adulyadej, multă putere și încredere că, încă o dată, Thailanda va câștiga lupta cu natura.

O zi sfântă

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, le urez să aibă parte de multă sănătate și viață lungă și îmbelșugată.

Scrisoare de familie

Am timp de răgaz. Simt toamna și nostalgia pentru vremuri apuse mă cuprinde. Pentru cei care nu mă cunosc, mărturisesc că în momentele de cumpănă mă refugiez în familie și în istoria ei. Acest lucru s-a întâmplat și astăzi, când, cu plăcere, am redescoperit, între miile de scrisori regale pe care le păstrez în casă, una dintre cele multe care mă lasă mereu fără cuvinte. Este vorba de o scrisoare trimisă de către bunicul meu, MS Carol al II-lea al României, mamei sale, Regina Maria, și în care vorbește despre tatăl meu și fiul său legitim, Prințul Carol Mircea, și despre bunica mea, Zizi Lambrino.  Vă las Dumneavoastră plăcerea de a descoperi rândurile încărcate de iubire care sper, la fel cum mi s-a întâmplat și mie, să vă lumineze ziua...

...”nimeni nu înțelege mai bine decât mine gravitatea situației” (se referea la iubirea imposibilă dintre el și bunica mea, Prințesa Ioana, născută Lambrino)...

...”femeia cu care m-am căsătorit pe viață (se referea la bunica mea, )”...

...”nu voi putea niciodată să admit că acest copil (se referea la tatăl meu, Prințul Carol Mircea) nu este legitim”...


... gânduri frumoase ale unui tată și ale unui soț care a luptat cu toate puterile pentru iubire...