Inainte de a porni dialogul cu Dumneavoastra, vreau sa lamuresc, pe rand, cateva dintre cele mai apasatoare “nelinisti”care nu ii lasa pe multi sa doarma si care au facut tot posibilul, timp de 20 de ani sa minta acest popor, oferindu-i informatii neadevarate care nu pot fi probate in realitate.
Voi incepe cu primul aspect, cel al apartenentei mele la Casa Regala, pe care il vom dezbate impreuna, pe baza documentelor pe care, in premiera, am decis sa le fac publice pentru Dumneavoastra.
In fapt, hotararea a fost luata de catre Dumnezeu, doar El facand posibil faptul ca tatal meu si fostul rege Mihai sa fie frati.
In urma cu 55 de ani, in 1955, fostul Rege Mihai l-a recunoscut pe fratele sau mai mare, Printul Carol Mircea, tatal meu, pe cale legala, in Portugalia. Fostul suveran a semnat voluntar documentele legale prin care a fost impartita averea tatalui lor, MS Regele Carol al II-lea, conform Codului Napoleonic: Printul Carol Mircea (37,5%) si fostul Rege Mihai (37,5%) si ultima sa sotie, Elena Lupescu (25%).
Tatal meu, Printul Carol Mircea a fost recunoscut ca fiu legitim al MS Carol al II-lea confirmand anularea ilegala a casatoriei dintre Printul Mostenitor Carol si Printesa Mostenitoare Ioana Valentina din cauza presiunilor politice. Incercarea de a anula o casatorie religioasa printr-o hotarare judecatoreasca a fost ilegala.
Dupa zeci de ani, s-au adus probe in fata instantelor din UE si s-au obtinut hotarari care atesta caracterul total eronat al motivelor invocate atunci. Insusi Prim-ministrul de la aceea vreme, Vaida Voevod, scria in „Memoriile” sale ca „intregul episod a fost o infamie si o violare a Constitutiei”… exprimandu-si speranta ca generatiile viitoare vor rectifica aceasta nedreptate.
Tatal meu, Printul Carol Mircea si-a castigat acest drept in fata instantei de la Lisabona, in 1955. Ulterior, a obtinut decizii similare in instantele din Franta (1957) si in Marea Britanie (1964).
In Romania a obtinut solutii favorabile de doua ori la Curtea de Apel din Bucuresti, in 2003 si in 2010. Nu cred ca mai exista cineva care a castigat de doua ori la Curtea de Apel!
Tot in 2010 a obtinut o hotarare favorabila la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg prin care s-a constat durata excesiv de lunga a procesului din Romania. Decizia unanima a CEDO a condamnat, de asemenea, interferentele politice care au dus la tergiversarea inadmisibila in rezolvarea acestui caz, timp de 20 de ani.
Am toata increderea ca vom fi martorii unei evolutii reale a sistemului nostru judiciar si ca, in sfarsit, dupa 20 de ani, va fi reparata si in Romania una dintre cele mai mari nedreptati din istoria noastra moderna.
