Ultimul termen al procesului de Exequator deschis, în România, de Alteța Sa
Regală Prințul Paul al României a avut loc astăzi, la Înalta Curte de Casație
și Justiție din Capitală. Completul de judecată s-a retras în pronunțare până
marți, 7 februarie 2012. ”Din 1991, de
când am pornit acest demers juridic, nu mi-am pierdut niciodată încrederea în
justiția din România. Acest proces este, în primul rând, unul de onoare pentru
familia mea și pe care l-am continuat în numele tatălui meu, Alteța Sa Regală Prințul
Carol Mircea al României”, a declarat Alteța Sa Regală Prințul Paul al
României
9 procese câștigate în 4 țări europene în
ultimii 57 de ani
1955, Portugalia – ASR Prințul Carol Mircea al României câștigă procesul
împotriva fratelui său mai mic, fostul rege Mihai I al României. Decizia
Tribunalului din Lisabona îl recunoaște pe Prințul Carol Mircea drept prim fiu legitim al MS
Regele Carol II al României. În cadrul acestui demers juridic, Mihai I al
României recunoaște legitimitatea fratelui său mai mare. Se deschide procesul
de succesiune iar moștenirea regală este divizată potrivit Codului Napoleonic:
37,5% îi revine Prințului Carol Mircea, fiul cel mare al MS Regele Carol al
II-lea, 37,5 % îi revine lui Mihai I al României, fiul cel mic
iar 25% îi revine
văduvei, Prințesa Elena, născută Lupescu. Aceeași decizie definitivă și
executorie recunoaște căsătoria Regelui Carol al II-lea cu Prințesa Ioana
Valentina, născută Lambrino, ca fiind legală și ne-morganatică.
1957, Franța – Fostul Rege Mihai I al României pierde procesul contra
fratelui său mai mare, ASR Prințul Carol Mircea al României. Tribunalul Înaltei
Instanțe recunoaște decizia de la Lisabona, Portugalia, prin ”exequatur”.
Totodată, se stipulează că în toate țările, Portugalia, România, Germania sau
Franța se va aplica Codul Napoleonic pentru împărțirea averii Regelui Carol al
II-lea.
1963, Franța – Mihai I al României pierde apelul făcut la Curtea de
Casație contra ASR Prințul Carol Mircea al României. În urma acestei decizii
defitinive, Mihai I îi recunoaște fratelui său mai mare drepturile de
succesiune și împarte cu acesta averea din Franța a defunctului lor tată.
1964, Regatul Marii
Britanii – Înalta
Curte (High Court) îl numește pe ASR Prințul Carol Mircea, tatăl ASR Prințul
Paul al României, administrator de drept al averii defunctului său părinte, MS
Regele Carol al II-lea al României. În această calitate, fiul cel mare împarte
bunurile regale de pe teritoriul Regatului Marii Britanii cu fratele său mai
mic, Mihai I și cu văduva Prințesa Elena, născută Lupescu. Mihai I acceptă împărțirea făcută de administratorul
averii. Totodată, autoritățile monarhiei britanice îi eliberează ASR Prințul
Carol Mircea documente de călătorie cu titlul ”Alteța Sa Regală Prințul Carol
de Hohenzollern, Prinț al României”. La acea vreme, titulatura folosită de fostul suveran Mihai I al României
era aceeași, respectiv de Prinț al Familiei Hohenzollern și Al României.
Între anii 1991 și
2011, ASR Prințul Paul a câștigat toate apelurile făcute de unchiul său, fostul
Rege Mihai I al României
Un caz unic în
România – Prințul Paul a câștigat de 3 ori la Curtea de Apel!!!
În 1991, Prințul Paul al României deschide procesul de Exequatur
în numele tatălui său, Prințul Carol Mircea al României. Prin acest demers, nepotul
Regelui Carol al II-lea solicită recunoașterea pe teritoriul țării noastre a
deciziei din Portugalia, din 1955. Dovedind că există interferențe politice în
luarea unei decizii, ASR Prințul Paul al României reușește să mute procesul de
la București la Tribunalul din Alexandria, Teleorman.
În 1995, Prințul Paul câștigă procesul împotriva unchiului său.
Fostul Rege Mihai I face apel pe baza unor chestiuni tehnice cu o slabă putere
de modificare a deciziei. Mihai I pierde apelul pe 18 martie 1999 la Curtea de Apel. Totuși, în 2002, spre surprinderea magistraților și a presei, Procurorul
General al României solicită rejudecarea procesului câștigat de ASR Prințul
Paul al României. Uniunea Europeană intervine ulterior pentru modificarea
Codului Civil pentru a preveni, pe viitor, intervenții abuzive ale Procurorului
General în anularea unor decizii judecătorești definitive.
În 2002, ASR Prințul Paul al României primește, din nou, o
decizie definitivă și executorie din partea Curții de Apel.
În 2004, ASR Prințul Paul al României solicită rectificarea
de onoare a certificatului de naștere emis în România pentru tatăl său, ASR
Prințul Carol Mircea. Numele tatălui este trecut complet : MS Regele Carol
al II-lea al României.
În 2005, în urma dovezilor documentate privind o evidentă
interferență politică și, totodată, din cauza amânării nejustificate a
procesului său în România, ASR Prințul Paul dă în judecată Statul Român la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
În August, 2010, Prințul Paul al României câștigă procesul intentat Statului
Român la CEDO. Decizia
europeană recunoaște victoriile din Portugalia și Franța și critică atitudinea
fostului suveran Mihai I și a soției sale, ASR Prințesa Ana a României. CEDO sancționează Guvernele anterioare ale României care
au permis abuzuri în sistemul judiciar, ajungându-se la amânarea unei decizii
evidente pe parcursul a 20 de ani. Din cazua tergiversării, ASR Prințul Carol
Mircea, tatăl Prințului Paul a murit înainte de a-i fi recunoscute drepturile
în țara în care s-a născut.
În 2010, fostul Rege Mihai I al României pierde la Curtea
de Apel pentru a treia oară. Decizia devine definitivă și dosarul ajunge la
Înalta Curte de Casație și Justiție.
În 8 noiembrie,
2011 – Procesul este
din nou amânat de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe baza
unui detaliu de ordin tehnic.
În 31 ianuarie 2012, se judecă, la Înalta Curte de Casație și Justiție, recursul introdus de
fostul suverant, MS Regele Mihai I, în dosarul de ”exequatur” prin care ASR
Prințul Paul cere instanțelor din România recunoașterea sentinței de la
Lisabona conform căreia ASR Prințul Carol Mircea al României, tatăl Prințului
Paul, este recunoscut, încă din 1955, ca prim fiul legitim al MS Regele Carol
al II-lea. Completul de judecată urmează să se pronunțe în acest caz marți, pe
7 februarie 2012.
