Gânduri bune pentru jandarmii noștri care pleacă mâine în Afganistan



Un moment solemn, prea puțin mediatizat, a avut astăzi loc la Jandarmeria Română. Alături de sotia mea, am participat la Apelul Solemn al Detaşamentului de Jandarmi Români, care va părăsi mâine România pentru a acţiona în cadrul Misiunii de Instruire NATO din Afganistan (NTM-A). Sunt 66 de tineri curajoși, 23 de ofițeri și 43 de subofițeri care, în următoarele 12 luni vor participa la una dintre cele mai periculoase misiuni. 

Pe lângă participarea la acțiuni de menținere a păcii, jandarmii noștri îi vor pregăti polițiștii afgani în ceea ce priveşte modul de acţiune pentru prevenirea sau aplanarea conflictelor, privind procedeele folosite pe timpul desfăşurării misiunilor de ordine publică şi instruirea în utilizarea armamentului. O sarcină grea, într-un teritoriu încă frământat de luptele armate. 

Dumnezeu fie alături de bravii noștri jandarmi și să îi revedem teferi, întorși acasă!  



Scrisoare deschisă către unchiul meu, fostul Rege Mihai I

 
Dragă unchiule, 

Asemeni multor români, doresc să vă transmit și eu, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, “La mulți ani!”, multă sănătate și puterea de a accepta și respecta o realitate exprimată astăzi chiar de către dumneavoastră. 

Ați folosit cuvinte mari și frumoase, unele așezate interesant, chiar poetic, altele cu tâlc, în niște fraze care ar trebui să rămână în memoria acestui popor. 

Însă, înainte de orice, din sumele anilor pe care v-ați grăbit să-i socotiți și în care spuneți că ați servit națiunea română, trebuie să scădem cei 50 de ani de comunism în care nu ați făcut nimic pentru acest popor, în afară de a le transmite un “Crăciun Fericit!” sau un “Paște fericit!”. 

Datorită rădăcinilor germane de Hohenzollerni, familia noastră este cunoscută și respectată peste tot în lume pentru sinceritatea, corectitudinea, dedicarea, loialitatea, demnitatea și generozitatea membrilor săi. 

Am curajul să declar, cu tristețe și regret, că realitatea pe care o trăim noi astăzi nu se datorează eforturilor și implicării familiei regale! Se datorează acelor copii despre care spuneți că le-am împrumutat țara și cărora trebuie să le-o înapoiem mai bună și mai frumoasă, mai corectă, mai demnă și mai respectată. 

O familie regală apăsată de un trecut nu foarte onorabil și încercuită de șacali politici, care nu vor decât să vă foloseasca în interes de partid, nu are cum să convingă un popor, care și așa o duce greu, că ea este un ”simbol al trecutului, o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre”. 

Așa cum a fost și momentul abdicării, încercarea de a mistifica istoria României, prin schimbarea, într-un mod total ilegal, a Constituției Regale într-o Republică, în ceea ce privește legea salică, probabil datorită lăcomiei unor membrii ai familiei, care nu au sânge regal, dar au interese proprii, nu are cum să aducă simpatia și respectul unei națiuni. 

În numele tatălui meu, fratele dumneavoastră mai mare, pe care l-ați recunoscut în toate țările din lume unde ați avut de recuperat averea pe care v-a lăsat-o bunicul meu, MS Regele Carol al II-lea, mai puțin în România, pentru că așa v-au dictat cei pe care i-ați servit timp de 84 de ani, și în numele fiului meu, Prințul Carol Ferdinand, vă cer ca acum, în al 90-lea ceas, să ne arătați ce înseamnă demnitatea, curajul, loialitatea și modestia recunoscând și respectând ADEVĂRUL istoric din care și dumneavoastră faceți parte, însă nu așa cum acest popor minunat ar fi meritat. 

Dumnezeu să binecuvânteze România!




Autoritatile britanice recunosc titlul regal al ASR Printul Carol Mircea

Dupa decizia din High Court din Londra, in 1964, autoritatile britanice i-au emis tatalui meu un document de calatorie cu titlul regal: Alteta Sa Regala Printul Carol de Hohenzollern, Print de Romania.

In Anglia, tatal meu a utilizat doar numele de Carol si nu cel de Mircea Grigore. Desi nu mi-a marturisit nicioadata, cred ca a facut acest lucru in amintirea tatalui sau, MS Regele Carol al II-lea. La randul meu, am dat acest nume frumos si fiului meu.






1964. Justitia din Marea Britanie ii face (si ea) dreptate tatalui meu


Anul 1964 este momentul in care High Court din Londra recunoaste decizia din Lisabona, in favoarea tatalui meu, ASR Printul Carol Mircea al Romaniei. Unchiul meu, fostul rege Mihai I a acceptat decizia si nu a facut apel. Astfel, in urma deciziei londoneze, tatal meu, primul fiu legitim, a fost numit administratorul averii MS Carol al II-lea in Marea Britanie.

Mostenirea a fost impartita prin reprezentantii legali ai celor doua parti. Astfel, fostul rege Mihai I a fost reprezentat de Messrs. Tompkins&Co, in timp ce tatal meu l-a avut ca avocat pe Theodore Goddard&Co.

Mai jos aveti traducerea legalizata a documentului emis de Inalta Curte din Londra.



1957. Justitia franceza recunoaste decizia de la Lisabona

In 1957, ASR Printul Carol Mircea, tatal meu, a decis sa faca un exequator in Franta, adica sa obtina aici recunoasterea deciziei din Lisabona, Portugalia. Procesul a fost deschis si castigat in Tribunale de Grande Instance de Paris.

Fostul rege Mihai I a facut apel si a pierdut pe 8 ianurie 1963, exact de ziua tatalui meu (poate de aceea tin foarte bine minte acest moment important pentru familia mea). Decizia a ramas definitiva si irevocabila in favoarea ASR Printul Carol Mircea al Romaniei, asa cum veti putea vedea mai jos, in documente.

Din pacate, in acest moment nu am aici, la Bucuresti, o traducere legalizata in limba romana, dar sunt convins ca documentul in limba lui Voltaire va fi pe placul Dumneavoastra.







Printul Carol Mircea si Mihai I ai Romaniei au primit parti egale din mostenirea tatalui lor, MS Regele Carol al II-lea

Odata cu decizia din Lisabona, instanta a hotarat si cum va fi impartita averea MS Carol al II-lea al Romania. S-a aplicat codul napoleonic. Mai exact, 37,5% pentru primul fiu, ASR Printul Carol Mircea al Romaniei, 37,5% pentru cel de-al doilea fiu, Mihai I al Romaniei, si 25% pentru Printesa Elena, vaduva fostului suveran.

Circa 315.ooo de escudos a fost valoare mostenirii pentru fiecare dintre cei doi fii LEGITIMI ai MS Carol al II-lea. Printesa Elena a intrat atunci in posesia unei averi de 210.000 de escudos, din care 31.000 de escudos in albume si scrisori si timbre donate.

Nota: Bunurile si obiectele lasate mostenire de MS Regele Carol al II-lea au fost redactate pe 21 de pagini. Din cauza spatiului restrans de pe blog, am decis sa nu prezint aici intreaga lista, dar o pot pune la dispozitia oricarei persoane interesate de acest subiect.











1955. Decizia din Portugalia

Am mentionat, in postarea mea de dinainte, de recunoasterea ASR Printului Carol Mircea al Romaniei, tatal meu, ca fiu legitim cu drepturi depline al MS Regele Carol al II-lea. La doi ani de la moartea bunicului meu in Portugalia, pe 6 februarie 1955, justitia din Lisabona il recunoaste pe tatal meu drept primul nascut al fostului suveran si, impreuna cu fratele sau, Mihai I al Romaniei, si cu vaduva Printesa Elena a Romaniei, nascuta Lupescu, ca avand drept de mostenire.

Documentul tradus si legalizat in 1993 la secretariatul Ambasadei Romaniei la Lisabona este dovada unui fapt de nediscutat si sper sa va faca placere sa lecturati si sa studiati actul emis de justitia portugheza.

Decizia privind statutul tatalui meu, acela de prim fiu legitim al MS Regele Carol al II-lea, este redactata foarte concis in ultimele doua pagini atasate mai jos.









Apartenenta mea la Casa Regala a Romaniei


Inainte de a porni dialogul cu Dumneavoastra, vreau sa lamuresc, pe rand, cateva dintre cele mai apasatoare “nelinisti”care nu ii lasa pe multi sa doarma si care au facut tot posibilul, timp de 20 de ani sa minta acest popor, oferindu-i informatii neadevarate care nu pot fi probate in realitate.
Voi incepe cu primul aspect, cel al apartenentei mele la Casa Regala, pe care il vom dezbate impreuna, pe baza documentelor pe care, in premiera, am decis sa le fac publice pentru Dumneavoastra.
In fapt, hotararea a fost luata de catre Dumnezeu, doar El facand posibil faptul ca tatal meu si fostul rege Mihai sa fie frati.
In urma cu 55 de ani, in 1955, fostul Rege Mihai l-a recunoscut pe fratele sau mai mare, Printul Carol Mircea, tatal meu, pe cale legala, in Portugalia. Fostul suveran a semnat voluntar documentele legale prin care a fost impartita averea tatalui lor, MS Regele Carol al II-lea, conform Codului Napoleonic: Printul Carol Mircea (37,5%) si fostul Rege Mihai (37,5%) si ultima sa sotie, Elena Lupescu (25%).
Tatal meu, Printul Carol Mircea a fost recunoscut ca fiu legitim al MS Carol al II-lea confirmand anularea ilegala a casatoriei dintre Printul Mostenitor Carol si Printesa Mostenitoare Ioana Valentina din cauza presiunilor politice. Incercarea de a anula o casatorie religioasa printr-o hotarare judecatoreasca a fost ilegala.
Dupa zeci de ani, s-au adus probe in fata instantelor din UE si s-au obtinut hotarari care atesta caracterul total eronat al motivelor invocate atunci. Insusi Prim-ministrul de la aceea vreme, Vaida Voevod, scria in „Memoriile” sale ca „intregul episod a fost o infamie si o violare a Constitutiei”… exprimandu-si speranta ca generatiile viitoare vor rectifica aceasta nedreptate.
Tatal meu, Printul Carol Mircea si-a castigat acest drept in fata instantei de la Lisabona, in 1955. Ulterior, a obtinut decizii similare in instantele din Franta (1957) si in Marea Britanie (1964).
In Romania a obtinut solutii favorabile de doua ori la Curtea de Apel din Bucuresti, in 2003 si in 2010. Nu cred ca mai exista cineva care a castigat de doua ori la Curtea de Apel!
Tot in 2010 a obtinut o hotarare favorabila la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg prin care s-a constat durata excesiv de lunga a procesului din Romania. Decizia unanima a CEDO a condamnat, de asemenea, interferentele politice care au dus la tergiversarea inadmisibila in rezolvarea acestui caz, timp de 20 de ani.
Am toata increderea ca vom fi martorii unei evolutii reale a sistemului nostru judiciar si ca, in sfarsit, dupa 20 de ani, va fi reparata si in Romania una dintre cele mai mari nedreptati din istoria noastra moderna.

Bine ati venit!

Am creat acest blog din dorinta de a deschide o noua cale de comunicare cu Dumneavoastra, prietenii mei si ai familiei mele. Imi face o mare placere sa pot impartasi opinii si sentimente personale si experiente din viata mea, din viata sotiei mele si a fiului meu, Printul Carol Ferdinand.

Consider ca este o datorie de onoare fata de stramosii mei si fata generatiile viitoare sa spun ADEVARUL, asa cum a fost el, fara mistificari si fara lasitati politice.

Pentru prima data de cand m-am intors in Romania, am decis sa pun la dispozitia oricui doreste documente valoroase pentru istoria familiei mele si a tarii noastre.

Va invit, asadar, sa aflati ce inseamna cu adevarat ROMANIA REGALA.